anglais
This paper examines the memorialization of the anti-communist Revolution in Timișoara (Romania). It investigates how the narrative of the break with communism in 1989 is shaped by a commemorative rationale for political, identity and even touristic or economic purposes. The paper begins by showing how the main 1989 memoryscapes played a part in constructing the collective memory through the commemoration of the victims, heroization of the revolutionaries, and celebration of the break with communism. However, as a key-component of the local identity rhetoric and urban marketing policies, this narrative collides with the disillusionment that followed the collapse of socialism in Romania and is weakened by the conflicts among various actors (commemorative associations, former revolutionaries, public actors, inhabitants, tourists, young people, etc.). We witness the emergence of alternative memoryscapes and even counter memories at odds with the dominant 1989 narratives and indicative of the persistence of keen memorial competitions in the post-traumatic context of postsocialist Romania.
français
À travers le cas de Timișoara, cet article s’intéresse aux processus de mémorialisation de la Révolution de 1989 en Roumanie. Dans quelle mesure la rupture avec le communisme est-elle mise en récit dans une logique commémorative, mais aussi à des fins politiques, identitaires voire touristiques et économiques ? Les lieux de mémoire de la Révolution ont d’abord joué un rôle dans la construction de la mémoire dominante de l’événement à Timișoara, basée sur la commémoration des victimes, l’héroïsation des révolutionnaires et la célébration de la rupture avec le communisme. Au cœur des rhétoriques identitaires locales et des politiques de marketing urbain, ce récit se heurte cependant aux désillusions qui ont suivi la chute du socialisme en Roumanie et est fragilisé par les conflits entre différents acteurs (associations commémoratives, anciens révolutionnaires, acteurs publics, habitants, touristes, jeunes…). Ainsi, on observe l’émergence de paysages mémoriels alternatifs voire de contre-mémoires, qui témoignent de la persistance de compétitions mémorielles vives dans le contexte postsocialiste roumain.
roumain
Prin cazul Timișoara, acest articol analizează procesele de rememorare a evenimentului din 1989 în România. În ce mod povestea despărțirii de comunism, în 1989, este transformată în funcție de motivul comemorării – politic, identitar, economic sau chiar turistic? Prima parte a articolului prezintă cum peisajelor memoriale ale Revoluției au influențat construcția unei memorii colective în Timișoara: comemorarea victimelor, eroizarea revoluționarilor și celebrarea rupturii de comunism. Această narațiune dominantă este un element central în retorica identitară locală și în politica de marketing urban. Totuși, deziluzia care a urmat căderii socialismului în România și conflictele între diverși actanți (asociații comemorative, revoluționari, persoane publice, localnici, turiști, tineri, etc.) slăbește discursurile memoriale dominante. Prin urmare, asistăm la apariția unor peisaje memoriale alternative, sau chiar la contestarea celor existente. În concluzie, aceste reacții și persistența lor indică competiții memoriale, încă vii, în contextul postsocialist românesc.